Le roumain (en roumain : română, également appelé « moldave » dans les sources soviétiques et les pays issus de la dislocation de l'URSS ; anciennement désigné dans la littérature française comme valaque ou moldo-valaque,[alpha 1]) est une langue indo-européenne appartenant au groupe des langues romanes orientales et plus précisément au diasystème roman de l'Est. Il est couramment parlé par environ 28 millions de locuteurs (24 millions, appelés roumanophones par les linguistes, en tant que langue maternelle et 4 millions en tant que langue seconde), principalement en Roumanie et en Moldavie. Sur le plan linguistique, l'étendue de la notion de « langue roumaine » peut varier. Certains linguistes, comme George Giuglea ou Alexandru Graur considèrent que les quatre idiomes connus sous les noms de : … sont quatre langues romanes orientales indépendantes, car elles ne sont que très partiellement inter-compréhensibles. Mais d'autres linguistes, tels Gustav Weigand (de) , Ovid Densușianu, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Alexandru Rosetti, Emil Petrovici, considèrent ces quatre langues comme des dialectes du « roumain », mot qui, dans leur interprétation, désigne le diasystème roman de l'Est, soit une macro-langue dont la structure grammaticale est issue essentiellement du roman oriental, lui-même issu du latin vulgaire. Certains linguistes revendiquent également le dalmate comme appartenant à ce groupe. Une grande partie (71,66 %) du lexique roumain total provient du latin, directement (30,33 %) ou à travers des emprunts au latin savant et à des langues romanes occidentales. Il existe également un substrat thrace/dace (0,96 %) antérieur à la conquête romaine (voir origine des roumanophones) et un superstrat slave ancien (9,18 %). Jusqu'au milieu du XIXe siècle le roumain a bénéficié d'un apport de mots slaves, grecs, hongrois et turcs. Dans la période suivante, les emprunts les plus nombreux sont venus du français (22,12 % du lexique actuel) et ont été naturalisés selon les règles orthographiques du roumain qui sont presque phonémiques et assez similaires à celles de l'italien, comme abajur, toaletă ou parbriz. Des mots anglais ont également été naturalisés par le passé, comme feribot, meci (« match ») ou tramvai, mais dans les années 1990, en raison du retard technologique accumulé par la Roumanie durant la période communiste, une masse d'anglicismes a subitement pénétré dans la langue sans être naturalisés, et conservant donc l'orthographe anglaise, comme browser, download, mall, link ou printer.Le roumain (en roumain : română, également appelé « moldave » dans les sources soviétiques et les pays issus de la dislocation de l'URSS ; anciennement désigné dans la littérature française comme valaque ou moldo-valaque,[a]) est une langue indo-européenne appartenant au groupe des langues romanes orientales et plus précisément au diasystème roman de l'Est. Il est couramment parlé par environ 28 millions de locuteurs (24 millions, appelés roumanophones par les linguistes, en tant que langue maternelle et 4 millions en tant que langue seconde), principalement en Roumanie et en Moldavie. Sur le plan linguistique, l'étendue de la notion de « langue roumaine » peut varier. Certains linguistes, comme George Giuglea ou Alexandru Graur considèrent que les quatre idiomes connus sous les noms de : … sont quatre langues romanes orientales indépendantes, car elles ne sont que très partiellement inter-compréhensibles. Mais d'autres linguistes, tels Gustav Weigand (de) , Ovid Densușianu, Sextil Pușcariu, Theodor Capidan, Alexandru Rosetti, Emil Petrovici, considèrent ces quatre langues comme des dialectes du « roumain », mot qui, dans leur interprétation, désigne le diasystème roman de l'Est, soit une macro-langue dont la structure grammaticale est issue essentiellement du roman oriental, lui-même issu du latin vulgaire. Certains linguistes revendiquent également le dalmate comme appartenant à ce groupe. Une grande partie (71,66 %) du lexique roumain total provient du latin, directement (30,33 %) ou à travers des emprunts au latin savant et à des langues romanes occidentales. Il existe également un substrat thrace/dace (0,96 %) antérieur à la conquête romaine (voir origine des roumanophones) et un superstrat slave ancien (9,18 %). Jusqu'au milieu du XIXe siècle le roumain a bénéficié d'un apport de mots slaves, grecs, hongrois et turcs. Dans la période suivante, les emprunts les plus nombreux sont venus du français (22,12 % du lexique actuel) et ont été naturalisés selon les règles orthographiques du roumain qui sont presque phonémiques et assez similaires à celles de l'italien, comme abajur, toaletă ou parbriz. Des mots anglais ont également été naturalisés par le passé, comme feribot, meci (« match ») ou tramvai, mais dans les années 1990, en raison du retard technologique accumulé par la Roumanie durant la période communiste, une masse d'anglicismes a subitement pénétré dans la langue sans être naturalisés, et conservant donc l'orthographe anglaise, comme browser, download, mall, link ou printer.

Limba română este o limbă indo-europeană din grupul italic și din subgrupul oriental al limbilor romanice. Printre limbile romanice, româna este a cincea după numărul de vorbitori, în urma spaniolei, portughezei, francezei și italienei. Din motive de diferențiere tipologică, româna mai este numită în lingvistica comparată limba dacoromână sau dialectul dacoromân. De asemenea, este limba oficială în România și în Republica Moldova. Limba română este vorbită în toată lumea de 28 de milioane de persoane, dintre care circa 24 de milioane o au ca limbă maternă. Din numărul total de vorbitori, peste 17 milioane se află în România, unde româna (dialectul dacoromân) este limbă oficială și, conform recensământului populației din 2011, este limbă maternă pentru peste 90% din populație. Limba română este una dintre cele șase limbi oficiale ale Provinciei Autonome Voivodina (Serbia). De asemenea este limbă oficială sau administrativă în câteva comunități și organizații internaționale, precum Uniunea Latină sau Uniunea Europeană (de la 1 ianuarie 2007).Limba română ([ˈlimba roˈmɨnə] ( audio) sau românește [romɨˈneʃte]) este limba oficială și principală a României și a Republicii Moldova. Limba română face parte din subramura romanică orientală a limbilor romanice, un grup lingvistic care a evoluat din mai multe dialecte ale latinei vulgare care s-au separat de limbile romanice occidentale în cursul perioadei cuprinse între secolele V și VIII. Pentru a o distinge în cadrul limbilor romanice orientale, în lingvistica comparată este numită dacoromână, spre deosebire de rudele sale cele mai apropiate, aromâna, meglenoromâna și Istroromâna. De asemenea, este vorbită ca limbă minoritară și de comunitățile stabile din țările din jurul României (Bulgaria, Ungaria, Serbia și Ucraina), precum și de marea diaspora românească. În total, este vorbită de 25 de milioane de persoane ca limbă maternă. Limba română era cunoscută și ca limba moldovenească în Republica Moldova, deși Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis în 2013 că „limba oficială a Moldovei este limba română”. La 16 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat o lege privind referirea la limba națională ca fiind limba română în toate textele legislative și în Constituție. La 22 martie, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a promulgat legea.Limba română ([ˈlimba roˈmɨnə] ( audio) sau românește [romɨˈneʃte]) este limba oficială și principală a României și a Republicii Moldova. Limba română face parte din subramura romanică orientală a limbilor romanice, un grup lingvistic care a evoluat din mai multe dialecte ale latinei vulgare care s-au separat de limbile romanice occidentale în cursul perioadei cuprinse între secolele V și VIII. Pentru a o distinge în cadrul limbilor romanice orientale, în lingvistica comparată este numită dacoromână, spre deosebire de rudele sale cele mai apropiate, aromâna, meglenoromâna și Istroromâna. De asemenea, este vorbită ca limbă minoritară și de comunitățile stabile din țările din jurul României (Bulgaria, Ungaria, Serbia și Ucraina), precum și de marea diasporă românească. În total, este vorbită de 25 de milioane de persoane ca limbă maternă. Limba română era cunoscută și ca limba moldovenească în Republica Moldova, deși Curtea Constituțională a Republicii Moldova a decis în 2013 că „limba oficială a Moldovei este limba română”. La 16 martie 2023, Parlamentul Republicii Moldova a aprobat o lege privind referirea la limba națională ca fiind limba română în toate textele legislative și în Constituție. La 22 martie, președintele Republicii Moldova, Maia Sandu, a promulgat legea.Limba română ([ˈlimba roˈmɨnə] ( audio) sau românește [romɨˈneʃte]) este limba oficială și principală a României și a Republicii Moldova. Face parte din subramura orientală a limbilor romanice, un grup lingvistic evoluat din diverse dialecte ale latinei vulgare separate de limbile romanice occidentale între secolele V și VIII. Pentru a o distinge în cadrul limbilor romanice orientale, în lingvistica comparată este denumită dacoromână, spre deosebire de cele mai apropiate rude ale sale: aromâna, meglenoromâna și Istroromâna. De asemenea, este vorbită ca limbă minoritară de comunități stabile din țările învecinate României (Bulgaria, Ungaria, Serbia și Ucraina), precum și de marea diasporă românească. În total, este vorbită de aproximativ 25 de milioane de persoane ca limbă maternă. În România, Constituția din 1991, revizuită în 2003, stipulează la articolul 13 că „În România, limba oficială este limba română”. Aceasta este utilizată în administrația publică, sistemul educațional și în mass-media. De asemenea, în localitățile unde o minoritate națională depășește 20% din populație, autoritățile asigură folosirea limbii respective în raporturile cu cetățenii, conform legislației în vigoare. În Republica Moldova, limba română a fost recunoscută oficial prin Declarația de Independență din 1991. Deși Constituția din 1994 menționa „limba moldovenească” ca limbă de stat, în 2013, Curtea Constituțională a decis că Declarația de Independență prevalează, confirmând denumirea de „limba română”. În martie 2023, Parlamentul a adoptat o lege care înlocuiește termenul „limba moldovenească” cu „limba română” în toate textele legislative și în Constituție, lege promulgată ulterior de președintele Maia Sandu. În regiunile din Ucraina cu populație românească semnificativă, precum raioanele din Cernăuți, Odesa și Transcarpatia, limba română este predată în școli ca limbă principală și există publicații, emisiuni TV și radio în limba română.[10] Universitatea din Cernăuți formează profesori pentru școlile românești în domenii precum filologia română, matematică și fizică. În Serbia, limba română are statut oficial în comunitățile locale din Voivodina, unde există o minoritate românească semnificativă.[11] De asemenea, în Ungaria, limba română este recunoscută ca limbă a minorității române, cu drepturi în educație și cultură.[12] În Bulgaria, comunitatea românească este concentrată în regiunile de nord-vest, precum Vidin, Vrața și Plevna, însă nu este recunoscută oficial ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic.[13] Această nerecunoaștere limitează accesul la educație în limba română în școlile de stat și la servicii religioase în limba maternă. La nivel internațional, limba română este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, România fiind membră din 2007. De asemenea, este utilizată în organizații precum Uniunea Latină și în comunități monahale autonome, cum ar fi Muntele Athos,[14] unde slujbele religioase se desfășoară și în limba română.Limba română ([ˈlimba roˈmɨnə] ( audio) sau românește [romɨˈneʃte]) este limba oficială și principală a României și a Republicii Moldova. Face parte din subramura orientală a limbilor romanice, un grup lingvistic evoluat din diverse dialecte ale latinei vulgare separate de limbile romanice occidentale între secolele V și VIII. Pentru a o distinge în cadrul limbilor romanice orientale, în lingvistica comparată este denumită dacoromână, spre deosebire de cele mai apropiate rude ale sale: aromâna, meglenoromâna și Istroromâna. De asemenea, este vorbită ca limbă minoritară de comunități stabile din țările învecinate României (Bulgaria, Ungaria, Serbia și Ucraina), precum și de marea diasporă românească. În total, este vorbită de aproximativ 25 de milioane de persoane ca limbă maternă. În România, Constituția din 1991, revizuită în 2003, stipulează în articolul 13 că „În România, limba oficială este limba română”. Aceasta este utilizată în administrația publică, sistemul educațional și în mass-media. De asemenea, în localitățile unde o minoritate națională depășește 20% din populație, autoritățile asigură folosirea limbii respective în raport cu cetățenii, conform legislației în vigoare. În Republica Moldova, limba română a fost recunoscută oficial prin Declarația de Independență din 1991. Deși Constituția din 1994 menționa „limba moldovenească” ca limbă de stat, în 2013, Curtea Constituțională a decis că Declarația de Independență prevalează, confirmând denumirea de „limba română”. În martie 2023, Parlamentul a adoptat o lege care înlocuiește termenul „limba moldovenească” cu „limba română” în toate textele legislative și în Constituție, lege promulgată ulterior de președintele Maia Sandu. În regiunile din Ucraina cu populație românească semnificativă, precum raioanele din Cernăuți, Odesa și Transcarpatia, limba română este predată în școli ca limbă principală și există publicații, emisiuni TV și radio în limba română.[10] Universitatea din Cernăuți formează profesori pentru școlile românești în domenii precum filologia română, matematică și fizică. În Serbia, limba română are statut oficial în comunitățile locale din Voivodina, unde există o minoritate românească semnificativă.[11] De asemenea, în Ungaria, limba română este recunoscută ca limbă a minorității române, cu drepturi în educație și cultură.[12] În Bulgaria, comunitatea românească este concentrată în regiunile de nord-vest, precum Vidin, Vrața și Plevna, însă nu este recunoscută oficial ca minoritate națională, ci doar ca grup etnic.[13] Această nerecunoaștere limitează accesul la educație în limba română în școlile de stat și la servicii religioase în limba maternă. La nivel internațional, limba română este una dintre limbile oficiale ale Uniunii Europene, România fiind membră din 2007. De asemenea, este utilizată în organizații precum Uniunea Latină și în comunități monahale autonome, cum ar fi Muntele Athos,[14] unde slujbele religioase se desfășoară și în limba română.

Article premier de la Déclaration universelle des droits de l'homme (voir le texte en français) Articolul 1. Toate ființele umane se nasc libere și egale în demnitate și în drepturi. Fiind înzestrate cu gândire și conștiință, trebuie să se comporte unele față de altele în spiritul Frăției.

• alphabet latin