Principiul fundamental este acela stratigrafic, bine cunoscut geologilor, dar aplicat în cazul nostru formațiunilor antropice și nu formațiunilor naturale. Solul unui sit arheologic nu este constituit dintr-un sediment omogen ci din straturi suprapuse, cu grosimi și suprafețe inegale, din sedimente cu o natură, textură sau culoare diferite. Straturile aflate la cea mai mare adâncime sunt, desigur și cele mai vechi.
Vedere a șantierului de pe tell-ul de la Hârșova în cursul săpăturilor.
Curățarea fină a unui profil stratigrafic pentru
a se putea face lectura și interpretarea sa.
Fiecare dintre acestea este rezultatul acțiunii care l-a produs, care i-a determinat compoziția iar în consecință culoarea și textura.
Înțelegerea istoriei unui sit, constă deci în întoarcerea în timp prin identificarea fiecărui strat, numit aici US (unitate stratigrafică) și stabilirea relațiilor cu alte straturi. Fiecare strat este săpat cu grijă iar "mobilierul arheologic", adică obiectele conținute de către acesta (ceramică, oase, unelte de silex,..) este colectat separat. Acest mobilier arheologic va fi utilizat pentru datarea stratului respectiv.
